Dumnezeu mi-a dat in ultima vreme multe. Am o cariera care evolueaza pozitiv, am speranta unui viitor luminos, dar imi lipseste ceva… imi lipseste IUBIREA.

Acum un an si jumatate eram indragostit, iubeam si mi se parea ca eram iubit… Si eram fericit, eram fericit asa cum nu stiu daca voi mai fi vreodata. Eram fericit ca pot oferi si primi iubire, eram fericit ca pot imparti putinul pe care il aveam cu o persoana care ma intelege… Dar toate astea s-au naruit, s-au naruit precum un castel cladit din carti de joc. Si m-am trezit intr-o lume rece si rea, mi-am dat seama ca iubirea exista probabil doar in mintea mea, mi-am dat seama ca am iubit copilareste, si am pierdut.

Apoi au trecut secundele, minutele, orele, zilele, si am suferit, am suferit ca un nebun, am urlat, am plans, m-am lamentat, m-am ambitionat, si intr-un final am reusit sa revin pe linia de plutire. O linie de plutire care imi parea imposibila de atatea ori. Si am analizat tot ce s-a intamplat. Si mi-am dat seama ca voi iubi din nou intr-o zi, dar ca nu o voi mai face cu seninatatea si sinceritatea cu care am facut-o, cu infantilismul varstei adolescentei.

Acum imi doresc ceva… mai bine zis pe cineva. Si dragostea asta e al naiba de complicata. E greu, extrem de greu chiar, sa gasesti persoana potrivita, pe care sa o iubesti si care sa te iubeasca. Am pendulat intre relatii mai lungi sau mai scurte, dar cu acelasi numitor comun… indiferenta. Indiferenta mea, o indiferenta disimulata insa si inabusita de un “Si poate de data asta merge”. Si am gresit. Am devenit ceva ce nu-mi doream sa fiu. Dar am incercat sa indrept toate lucrurile astea.

In ani astia din urma mi-am dat seama ca dragostea este doar un invelis, o parere… Mi-am dat seama ca o poti pierde printru-un gest si nu o poti recupera printr-o mie. Ca uneori totul nu este de ajuns. Ca omul este o fiinta tare ciudata, care cauta cu disperare ceva, apoi cand gaseste aceasta himera renunta la ea, pentru ca a disparut placerea cautarii. Si incepe sa caute din nou. Ei eu nu sunt asa… Eu cred cu tarie ca poti iubi o viata, ca poti sa nu te plictisesti, ca poti sa TRAIESTI o viata. Asta ma face oare un visator?